Despre Tarot

Tarotul a apărut în nordul Italiei, în prima jumătate a secolului al XV-lea — și a apărut ca joc. Peste culorile obișnuite de joc s-a adăugat un șir de atuuri, trionfi, iar rezultatul a fost un pachet pentru un joc de curte care supraviețuiește azi sub numele de tarocchi. Cele mai vechi pachete păstrate, Visconti-Sforza, au fost pictate manual pentru curtea din Milano; nimeni nu căuta în ele viitorul.

Citirea divinatorie a venit trei secole mai târziu. În anii 1780, parizianul Jean-Baptiste Alliette, care își semna numele invers, Etteilla, a fost primul care a publicat un pachet făcut anume pentru ghicit și a legat cărțile de o simbolistică egipteană pe care ele nu o purtaseră niciodată. Între timp, standardul european devenise Tarotul de Marsilia: coli xilografiate din atelierele din Lyon și Marsilia, o geometrie aspră, iar în arcanele minore doar șiruri de spade, cupe, monede și bâte, fără nicio scenă.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, ordinul britanic Zorii de Aur a strâns tradițiile risipite într-un singur sistem: fiecărei cărți i s-a atribuit un element, o planetă sau un semn zodiacal și un loc pe Arborele Vieții cabalistic. Din acest ordin au ieșit Arthur Edward Waite și artista Pamela Colman Smith. În 1909, editura londoneză William Rider & Son le-a publicat pachetul și, pentru prima dată, toate cele 78 de cărți — inclusiv arcanele minore — au primit o scenă vie, cu oameni și cu acțiune. Aceasta este limba pe care o vorbește astăzi aproape tot Tarotul. Ilustrațiile din 1909 au intrat în domeniul public; ele sunt cele pe care le vezi pe Arcanoir.

Cele 78 de cărți se împart în două jumătăți inegale. Cele douăzeci și două de Arcane Majore — de la Nebunul, cu numărul zero, la Lumea, cu numărul XXI — sunt temele mari ale unei vieți: alegerea, pierderea, puterea, îndrăgostirea, ruptura, împlinirea. Ele vorbesc despre ce i se întâmplă omului, nu despre ce face el marțea. Când o etalare iese plină de arcane majore, ea descrie un proces mai mare decât deciziile săptămânii.

Cele cincizeci și șase de Arcane Minore sunt așezate în patru culori a câte paisprezece cărți: de la as la zece, plus patru figuri — Paj, Cavaler, Regină, Rege. Minorele vorbesc despre materia zilei: discuții, bani, muncă, trup, gospodărie. Figurile arată de obicei fie un om, fie un fel de a acționa: Pajul este ucenicul, proba, vestea; Cavalerul este avântul și presiunea, uneori peste măsură; Regina ține tema dinăuntru, prin starea ei; Regele o ține din afară, prin decizii și răspundere.

Fiecare culoare este legată de un element și de propria ei arie a vieții.

O întrebare bună nu începe cu „o să”. Începe cu „cum” sau „ce”. „O să se întoarcă” este o întrebare la care cărțile răspund orice, iar tu vei citi în ele exact ce sperai. „Ce ne ține la distanța asta și ce pot face eu” este o întrebare cu un răspuns real — unul după care poți acționa luni dimineață.

O etalare, o întrebare. Dacă îți dau târcoale trei teme deodată, ia-o pe cea care nu te lasă să dormi și pune-le pe celelalte separat. Dă-i un orizont: „în următoarele trei luni” este mai precis decât „cândva”. Întreabă despre mișcările tale și despre partea ta din situație — despre ceea ce poți influența cu adevărat.

Scrie întrebarea înainte de a vedea cărțile: formularea are obiceiul de a se rearanja discret după ce a ieșit. Și nu pune aceeași întrebare în cerc până apare un răspuns plăcut. Dacă vrei să o repui, răspunsul l-ai primit deja, doar că nu îți convine. Revino la temă când se schimbă împrejurările, nu când se schimbă dispoziția.

O carte inversată nu este un blestem și nu anulează semnificația. Cel mai adesea spune unul din patru lucruri: energia cărții este blocată, amânată, întoarsă spre interior sau împinsă în exces. Forța inversată nu înseamnă slăbiciune, ci putere cheltuită pe autoreprimare; Zecele de Spade inversat spune deseori că ce a fost mai greu a trecut deja.

Școlile nu sunt de acord între ele. O parte dintre cititori nu inversează deloc și citesc slăbirea sau distorsiunea din vecini: o carte așezată între alte două grele sună oricum altfel. Alții folosesc inversările ca pe un limbaj separat al nuanțelor. Ambele tradiții funcționează. Important este să alegi una și să o ții până la capătul etalării, în loc să decizi carte cu carte când îți convine o inversare.

În Arcanoir fiecare etalare are propria setare de inversări: pornită acolo unde ele adaugă ceva, oprită acolo unde etalarea se citește prin poziții și vecini. O vezi pe pagina fiecărei etalări, la rubrica „Inversări”.

Cărțile sunt un instrument de gândire, nu o permisiune de a vorbi în numele altcuiva. A întinde viața privată a unui om fără știrea lui este o idee proastă; întreabă despre partea ta din relație: ce simt, ce fac, ce aștept, unde este limita mea.

Tarotul nu pune diagnostice. Nu vorbește despre boli, durata vieții, sarcini, rezultate de analize, sentințe sau consecințe fiscale. Dacă întrebarea este din acest șir, ai nevoie de medic, de avocat sau de contabil, iar nicio carte nu îi înlocuiește. O etalare despre sănătate se citește onest ca o etalare despre starea și felul tău de viață, niciodată ca o concluzie medicală.

Nu speria pe nimeni, nici pe tine. Moartea dintr-o etalare aproape niciodată nu este despre moarte; Turnul nu este obligat să dărâme casa. O carte grea descrie o sarcină, nu o sentință, iar rostul ei este să te pregătească, nu să te înghețe. Și, mai presus de toate: o etalare descrie o tendință, iar decizia rămâne la om. Dacă după o citire te simți obligat să te supui, citirea a fost proastă.

Partea clasică este gratuită și completă: semnificațiile tuturor celor 78 de cărți, drepte și inversate, simbolistica imaginii, sferele vieții, sfatul, răspunsul da/nu și nota numerologică — toate stau în această bibliotecă și nu cer nici cont, nici credite.

Interpretarea plătită face altceva. Modelul primește întrebarea ta, etalarea aleasă cu numele și sensul fiecărei poziții, cărțile care au ieșit efectiv și felul în care stau, semnificațiile clasice din aceeași bibliotecă și — dacă ai dat-o — data nașterii. Apoi scrie legătura dintre ele: nu „Nebunul înseamnă un început”, ci ce înseamnă Nebunul exact în poziția „ce stă în cale” din întrebarea ta despre schimbarea locului de muncă. Este un text despre cazul tău, care nu se află în nicio carte.

Ce nu este. Modelul nu are acces la viitor, la mesajele tale, la alți oameni sau la ceva în afara a ceea ce ai scris tu. Nu este medic, avocat sau psihoterapeut și nu înlocuiește pe niciunul dintre ei. Poate greși — așa cum greșește orice cititor și orice text scris din date incomplete. Cartea zilei se calculează determinist din data calendaristică și din contul tău: este un ritual al constanței, nu un mesaj din afară. Niciun rezultat din Arcanoir nu este o sentință și niciunul nu îți ia decizia din mâini.